5

Mintea mea e caleidoscopul unui pusti care nu mai are decat jucarii stricate.
Cand lucrurile trec asa cum trece trenul prin gara, ai doua optiuni: esti in tren sau esti in gara. Si daca n-ai curajul sa sari intr-unul, chiar daca nu stii unde duce, o sa regreti toata viata, intrebandu-te unde ai fi ajuns.
Si gara e frumoasa. E placut aici. Au cafea, au scaune comode in sala de asteptare. Totul e sa stii daca mai astepti pe cineva , si daca da, sa te si ridici cand apare. Daca apare...

In rest, n-a ramas ziar necitit, revista nerasfoita, cantec neascultat la radio. Ecranul ceasului din gara e mat. Deci cum stii care e trenul de ora cinci?
De-asta nu e bine sa ai de-a face cu regrete. Sa calci in picioare lucruri. Sa desenezi mustati Monalisei.
Monalisa, care iti zambea candid. Numai tie.
Acum o rad toti japonezii in Luvru. Si nu stiu c-a fost a ta. Adevarul e ca si tu ai prefera sa uiti.
E unde nu e. Unde nu te-ai uitat. Nu te-ai uitat in tine. Dar te-au uitat altii. Si poate c-a uitat si el sa vina, sau sa plece.

Cine striga ca simti cand e adevarat?
O fi murit de moarte buna?